8 pentru America

          Nefiind nici de departe, la fel de pasionant ca Roland Garros-ul, sau atât de elegant precum Wimbledon-ul, turneul de la Flushing Meadows reprezintӑ, totuși, unul dintre punctele de maximӑ importanțӑ in viața tenisului mondial. Cel putin pentru americani este cel mai important eveniment al anului în tenis. Situat întotdeauna în imediatӑ vecinӑtate cu “Grand Slam-ul” românesc, de la București, US Open a fost și continuӑ sӑ fie un turneu foarte darnic cu participanții sӑi. Premiile de anul acesta totalizeazӑ fabuloasa sumӑ de 21.664.000 de dolari. 

         Mirajul banilor, cât și cel a anvergurii competiției, i-a atras întotdeauna pe românii noștri, care s-au strӑduit din rӑsputeri sӑ arate cӑ se poate. A arӑtat-o un singur om, pe numele sӑu Ilie Nӑstase, care în urmӑ cu 37 de ani, învingea în finalӑ pe legendarul Arthur Ashe. De atunci, doar semifinala Irinei Spârlea din 1997 s-a mai apropiat de glorie.

         Anul acesta avem o adevӑratӑ armatӑ de jucӑtori pregӑtiți a ne îmbӑta cu iluzia cӑ mӑcar unul din ei va prinde fie și doar un sfert de finalӑ. Dar pânӑ acolo, trebuie sӑ trecem cu bine de furcile caudine ale primului tur. Acestea fiind spuse, amintim urmӑtoarele meciuri, din turul inaugural: 

ATP:
Victor Hanescu (28) - John Isner USA
Robby Ginepri USA - Andrei Pavel 
Paul Capdeville CHI - Victor Crivoi 
WTA:
Victoria Azarenka BLR (8) - Alexandra Dulgheru 
Na Li CHN (18) - Ioana Raluca Olaru 
Edina Gallovits - Flavia Pennetta ITA (10)
Shenay Perry USA - Monica Niculescu 
Ayumi Morita JPN - Sorana Cirstea (24)

        Baftӑ tuturor!

Seara infarcturilor noastre

         E joi seara. Suporterii trӑiesc cu sufletul la gurӑ momentele tragerii la sorți și aflӑ cӑ Urzicenii noștrii vor da piept cu Sevilla, Rangers, Sttutgart. Cântӑrim bine situația și considerӑm cӑ zeița Fortuna a fost favorabilӑ cuplului Meme&Dan. Incepem sӑ numӑrӑm punctele: 1,4,5,8,11..Da, e ca și calificatӑ.

         Gândurile ne sunt întrerupte de golul lui CFR. 1-0! Suntem in grafic. România e the best. Parcӑ ar mai merge o bere. Arbitrul fluierӑ, cfr-iștii se duc la vestiare, intrӑ câinii roșii... pardon galben-negrii. Nici nu tragem aer bine-n piept, cӑ Cristea o și vârӑ-n ațe. Inceputul perfect. Sӑ fie oare ziua unei mari minuni? N-avem timp sӑ ne rӑspundem, cӑ AEK Atena a început tӑvӑlugul împotriva vitejilor lui Porumboiu. Reduta rezistӑ cu greu, dar rezistӑ. Sunt pe noi, ne cӑlӑresc mereu, și fiecare ocazie ne taie respirația. Prea greu de urmӑrit meciul, trecem din nou pe CFR, și ne rugӑm ca grecii sӑ rateze non-stop 90 de minute. Ardelenii braziliano-portughezi se țin bine, iar noi ne simțim mândri de ei. Incӑ o boabӑ, e 2-0. Game over. Mai merge o bere. Luӑm o gurӑ dar o aruncӑm rapid în aer: mâna, dom’ arbitru! Mânaaa! Nu ne aude și e 2-1. Arbitrul ne furӑ la greu, și noi nu mai putem sta in fotolii. Noroc cӑ mai e puțin. Fluier final, 2-1, și schimbӑm rapid sӑ vedem cum începe Dinamo repriza a II-a. Nu ajungem sӑ ne așezӑm bine, cӑ Sӑgeatӑ îl pӑcӑlește pe Câmpeanu de Cehia. 2-0 pentru Dinamo, tot pe început de reprizӑ. Anxietatea e tot mai mare. Rânjim cu mulțumire și apoi mai aruncӑm o privire la moldovenii plecați in Grecia. E tot 0-0! Excelent, slavӑ Domnului. Mai merge o bere. Dar stai, plutește grecul. Plutește, plutește, și gol. Acum e-acum, hai cӑ întoarcem rezultatul. 2-0. 3-0. Mda, s-a dus Vasluiul. Rӑmâne Dinamo. E prelungiri. Alergați, mӑi! Ce sӑ mai alerge, cӑ abia mai merg. De-acum ne apӑrӑm.Nu au pic de milӑ de inimile noastre... Pe lângӑ, peste, apӑrӑ Matache, barӑ! Râul, ramul ceh e cu noi, așa cӑ începem sӑ facem fiecare 5-le de la penaltyuri. Inimile ne bat de zici cӑ noi am urcat Mont Ventoux pe biciclete. Zicu e obosit. Nu putem privi deznodӑmântul așa cӑ închidem ochii... Ratare! Cum a dat, cum a dat? Mai conteazӑ? Se lasӑ liniștea. Mai sunt doi cehi și dacӑ înscriu ambii, plecӑm cu capetele în pӑmânt. Șuteazӑ primul... în tribune! Inima ne bate iar, toatӑ lumea, în frunte cu Gigi Becali strigӑ: Di-na-mo, Di-na-mo! Gol ei, gol noi, gol ei, gol noi... Parcӑ e interminabil. Matache, atenție la dreapta ta! Hai... hai... bineee, mӑi bӑiatule!!

         Ne prӑbușim extenuați și amețiți în fotolii, ca și cum noi am fi jucat vreo 200 de minute fӑrӑ pauzӑ. Minunea s-a produs... Parcӑ lipsește totuși ceva. A jucat și Steaua? Nu mai conteazӑ, erau deja calificați. 3 din 4 merg mai departe. România 1, Europa 0. Mai merge o bere... și poate o inimӑ, cӑ cele de acum nu ne mai țin și pentru faza grupelor.

"Na, na, și sӑ nu mai faci" sau povestea lui 0,083

         Precum mamele protectoare ce își disciplineazӑ cu dragoste copiii îndӑrӑtnici, cele 3 mӑmuci din Comisia de Disciplinӑ a UEFA (Elveţianul Jacques Antenen, italianul Maurizio Laudi şi danezul Jim Hansen) s-au pus de-acord sӑ nu le inroșeascӑ prea tare fundurile finanțatorilor de la Dinamo București. Semn cӑ nici ei nu se încred prea tare în expresia “bate șaua ca sӑ priceapӑ iapa”... 

          Verdictul de la Nyon sunӑ cam așa: trei meciuri fără spectatori, o amendă de 50.000 de euro și inerenta pierdere a meciului tur cu 3-0. La auzul celor hotӑrate, Borcea&Co. au rӑsuflat ușurați și s-au grӑbit sӑ își dea pantalonașii jos, pentru a primi binemeritata corecție. Deși aparent blând, verdictul penalizeazӑ cam pe toatӑ lumea vinovatӑ: jucӑtorii mai primesc un gol, pentru cӑ au jucat ca și cum ar merita sӑ piardӑ cu 0-3; finanțatorii se ușureazӑ de 50 de bӑtrâne, pentru cӑ au fost zgârciți, nepunând garduri cu țepi, cum i-a învӑțat nea Gigi, iar spectatorii se vor uita la TV-uri la favoriții lor pentru urmӑtoarele 3 meciuri.

(Divagație: Sӑ vӑ spun scenariul cel mai crud? Dinamo înviazӑ, ia campionatul, merge direct in grupele CL, iar la tragerea la sorți, aflӑ ca adversare pe Real Madrid, Juventus și Marseille. Trei, Doamne, și toate trei... cu porțile închise.)

      Unii spun cӑ tӑtuca Lupescu și-a bӑgat cumva coada în sorții acestei decizii. Dacӑ a fӑcut-o, bravo lui, cӑci una peste alta, interesul României este ca Dinamo sӑ spere cӑ existӑ o șansӑ, infimӑ dar prezentӑ, de a se califica... Dacӑ nu se va califica, poate va reuși totuși, sӑ învingӑ... Dacӑ nu, poate un egal... Fiecare punctuleț este vital pentru coeficientul României, șifonat serios în ultimele 2 sezoane. Dacӑ meciul de la Liberec se va termina 1-1, lumea ar considera rezultatul doar un scor de pus in arhivele fotbalului. Eu l-aș considera o bucӑțicӑ micӑ din coeficientul echipelor românești pentru sezonul 2009-2010. Cât de micӑ? 1 împӑrțit la 2, împӑrțit la 6. Adicӑ 0,083... 

Motanul încӑlțat

Ca orice sӑrbӑtoare care se respectӑ, nașterea subsemnatului are o întindere de 3 zile. Și în a treia zi de când creștinii români celebrau nașterea mea din urmӑ cu 2 ani, s-a gӑsit sӑ se mai nascӑ un puști, la Pitești. Nu avea mustați ori coadӑ, dar dupӑ 20 de ani, oamenii au început sa îi zicӑ "Motanul". 

 Ulițele urbei dӑtӑtoare de Dacii erau pline, în vremurile acelea, de miuțe amicale... ici Neaga și cu Mara jucau contra lui Nae Dicӑ și Emi Dicӑ, colo se duelau Mutu și Coman la lovituri de la unșpe metri. Printre ei, "mucosul" Stancu era doar un țânc ce nu avea loc, încӑ, în joaca lor.

 Vremea a trecut, bӑiatul mare s-a fӑcut... Și-a pus ghetele și a început sӑ loveascӑ mingea cu nesaț. A petrecut 11 ani la clubul natal, a dat o fugӑ pânӑ la Mioveni, și a explodat la Urziceni. 
Explozia lui nu a trecut neremarcatӑ de Pӑstorul “rӑtӑciților” din Ghencea, “nea Gigi” luându-l sub toiagul sӑu ocrotitor. Aici, Motanul a inceput sӑ zgârie. Nu mӑ credeți? Intrebați pe nea Porumboiu, nea Mititelu, nea Penescu – pentru el vӑ trebuie scrisoricӑ de la judecӑtorie - , tata Jean, sau purtӑtorii de fuste de la Motherwell.

 Unii zic cӑ nu e mult, alții zic ca nu e putin... Eu zic cӑ adevӑrul este la mijloc. Timpul e de partea lui, acum depinde de el dacӑ va fi un al doilea Mutu...  Cert este cӑ de acum, la miuțele din fața blocului, Bogdan Stancu nu mai e umpluturӑ, ci vedetӑ.